Note desprinse din portativul vieţii
Nostalgia după scrisul de mână, după scrisori, rămâne. Poate pentru că face parte din copilăria scrisului personal, într-un soi de intimitate care mă defineşte ca persoană. Scrisul e un fel de victorie, e prelungirea, puntea către afară, fereastra către lumea trăită.
.
Răsăritul de după apus
*************************************************
Răsăritul de după apus mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie asupra scandalului etern cu privire la faptul că o conştiinţă trebuie să simtă, să moară şi să renască. Adevărul este că uneori ai o singură opţiune: să fii puternic! Ai nevoie de această forţă pentru a fi alături de cei dragi, mai ales dacă eşti părinte. Ştii că nu ai de ales, că trebuie neapărat să fii puternic pentru că, în caz contrar, şi alte persoane au de suferit.
Răsăritul de după apus este scrisă din perspectiva psihologului care și-a pierdut omul drag, partenerul de viață. Ai zice că un psiholog trece mai ușor peste pierdere, pentru că are resursele necesare de a face asta și, într-un fel, așa și este, dar, dincolo de toate, este tot om.
Răsăritul de după apus prezintă povestea de viață, transpune pe hârtie într-un stil extrem de frust și de onest pierderea, durerea, doliul, însă, dincolo de a fi o carte autobiografică, Răsăritul de după apus este o carte despre cum să treci peste durere și pierderea cuiva drag și cum să te recompui din propria cenușă, revenind la viață cu și mai multă forță.
Există viață după moartea cuiva, după pierderea cuiva, dar depinde doar de noi cum alegem să facem față durerii fără margini. Poți pierde totul, viața ta se destramă ca un castel de nisip în fața ta, risipindu-se în neant ca un fuior de fum. Fericirea și voința de a trăi par a ți se fi luat și ție, numai că trebuie să te ridici zi de zi din pat și să înveți să funcționezi din nou. S-a pierdut o parte din tine, dar există multe alte bucățele adânc îngropate în tine pe care nu le-ai descoperit încă. Te transformi, nu te îngropi și tu.
Cartea aceasta ne demonstrează că doar noi putem alege cum să ne desfășurăm viața pe acest pământ, că doar de noi depinde traiectoria aleasă pentru a merge mai departe. Avem resursele necesare în interior, avem forța de a face un pas, apoi alt pas, dar noi doar trebuie să ne dorim asta și să învățăm să ne punem pe noi pe primul plan, chiar dacă totul pare plin de întuneric. Există încă luminița de la capătul tunelului, trebuie să dăm ochelarii la o parte și să pășim în lumină. Este un adevărat miracol să supraviețuiești, să o iei de la capăt zi de zi, iar cartea de față ne arată că spiritul se poate transforma chiar și pe fondul unor mari traume și suferințe psihologice. Nu e ușor, dar nici imposibil, însă autoarea a fost deja acolo, iar experiențele ei de viață și sfaturile și strategiile sale de face față durerii și de a merge mai departe îi pot ajuta și pe alții care trec printr-o mare pierdere, dar și pe cei care se confruntă cu depresia și anxietatea.
Arta de a trăi frumos
**************************************************
Nu mă încred întotdeauna în cărțile de dezvoltare personală, pentru că mi se pare că, de multe ori, autorii ne vând pur și simplu gogoși, greu de aplicat în realitatea imediată. Însă, atunci când autorul este psiholog de meserie, tind să mă încred în părerea acestuia și parcă de la începutul anului am început să vânez oarecum și astfel de cărți, pentru că simt nevoia de a învăța mai mult, de a îmi îmbogăți gândurile cu ceva frumos și de a începe să fac anumite schimbări în viața mea de zi cu zi. O astfel de lectură este și Arta de a trăi frumos, la care m-a atras în primul rând titlul, care promite extrem de multe, apoi coperta aceasta extrem de elegantă, de rafinată, de plină de optimism și dătătoare a unei stări de bine. Citirea ei mi-a oferit mult mai mult decât ceea ce m-aș fi așteptat, iar acest fapt m-a determinat să o adaug pe raftul de lecturi la care urmează să mai mă întorc în timp. E pusă destul de la îndemână, pentru că este un adevărat exercițiu de a îți antrena mintea să trăiască în cel mai frum os mod cu putință, luând lucrurile așa cum sunt și transformându-le în oportunități de a deveni mult mai puternici, pe viitor, iar eu îmi doresc asta din plin.
Arta de a trăi frumos este o carte care pornește de la un eveniment real extrem de dureros, pierderea cuiva drag, care a ales să părăsească această lume, nemaiținând cont de cei dragi, fapt pentru care emoția irumpe din spatele fiecărei pagini, iar imaginația ta, ca cititor, trage un semnal de alarmă și te face să te simți extrem de mic și de nesemnificativ în această lume mare, în care ceea ce ai se poate fărâmița într-o clipită. Însă, dincolo de a fi o carte despre pierderi, durere și suferință, etape prin care trecem cu toții atunci când cineva iubit nu mai este printre noi, Arta de a trăi frumos este dătătoare de optimism și de o stare de bine de excepție, pentru că te face să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă, te forțează să treci peste limite, frici, anxietăți și te obligă să trăiești zi de zi la intensitate maximă, ca și cum totul ar fi un miracol, căci, în definitiv, fiecare nouă zi primită în dar, fiecare nouă zi este o șansă la a face totul mai bine, cu mai multă forță:
„Există două căi de a-ți trăi viață. Una este ca și cum nimic nu este miracol. Cealaltă este ca și cum totul este un miracol.” (Albert Einstein)
Arta de a trăi frumos este scrisă din perspectiva psihologului care și-a pierdut omul drag, partenerul de viață, jumătatea ei cu care are doi copii, pe Stere, soțul ei, care nu a mai suportat duritatea acestei vieți și a ales să se sinucidă. Ai zice că un psiholog trece mai ușor peste pierdere, pentru că are resursele necesare de a face asta și, într-un fel, așa și este, dar, dincolo de toate, este tot om. Ani Cășărică ne prezintă povestea ei de viață, transpune pe hârtie într-un stil extrem de frust și de onest pierderea ei, însă, dincolo de a fi o carte autobiografică, Arta de trăi frumos este o carte despre cum să treci peste durere și pierderea cuiva drag și cum să te recompui din propria cenușă, revenind la viață cu și mai multă forță.
Există viață după moartea cuiva, după pierderea cuiva, dar depinde doar de noi cum alegem să facem față durerii fără margini. Poți pierde totul, viața ta se destramă ca un castel de nisip în fața ta, risipindu-se în neant ca un fuior de fum. Fericirea și voința de a trăi par a ți se fi luat și ție, numai că trebuie să te ridici încă zi de zi din pat și să înveți să funcționezi din nou. S-a pierdut o parte din tine, dar există multe alte bucățele adânc îngropate în tine pe care nu le-ai descoperit încă. Te transformi, nu te îngropi și tu.
Cartea aceasta ne demonstrează că doar noi putem alege cum să ne desfășurăm viața pe acest pământ, că doar de noi depinde traiectoria aleasă pentru a merge mai departe. Avem resursele necesare în interior, avem forța de a face un pas, apoi alt pas, dar noi doar trebuie să ne dorim asta și să învățăm să ne punem pe noi pe primul plan, chiar dacă totul pare plin de întuneric. Există încă luminița de la capătul tunelului, trebuie să dăm ochelarii la o parte și să pășim în lumină.
Este un adevărat miracol să supraviețuiești, să o iei de la capăt zi de zi, iar cartea de față ne arată că spiritul se poate transforma chiar și pe fondul unor mari traume și suferințe psihologice. Nu e ușor, dar nici imposibil, însă autoarea a fost deja acolo, iar experiențele ei de viață și sfaturile și strategiile sale de face față durerii și de a merge mai departe îi pot ajuta și pe alții care trec printr-o mare pierdere, dar și pe cei care se confruntă cu depresia și anxietatea. Se găsesc multe dintre stările prin care trec categoriile amintite aici, iar pașii urmați de Ani Cășerică pentru a se vindeca pot fi folosiți și de acestea.
Arta de trăi frumos ne îndeamnă să cultivăm în interiorul nostru frumosul de zi cu zi, miraculosul, puterea iertării, a iubirii fără margini, a credinței și a rugăciunii, pentru a înfrunta cu mai multă putere tot ceea ce se petrece în jurul nostru. În noi stă întreaga forță, doar noi putem face acest lucru posibil. Este un ghid pentru o viață mult mai plină de frumos, de bun, care ajută la vindecarea durerilor sufletești, pentru a merge mai departe într-o variantă a noastră mult îmbunătățită.
Dor di vreari
**************************************************
Volumul de poezii “Dor di vreari” ne povesteşte despre iubire ca despre o stare specială de spirit. Autoarea are un suflet bogat şi plin, ca un miez de vară. Marea o inspiră, o trezeşte şi o însufleţeşte. Durerea o tulbură…
Fiecare poem îndeamnă la o reverie, la o introspecţie profundă, este ca o scufundare într-o dorință blânda, ca o explorare fantastică a unui gheţar din străfundurile subconştientului. Autoarea pendulează între stările de dor, visare, beatitudine şi din nou dor, în faţa durerilor lumii, pierderii persoanei iubite, care i se revelează treptat. Apoi redescoperă natura și viata, lumina si speranta, sufletul bland al copilului din ea.
Iubirea este prezentă în fiecare poem, ea însoţeşte versurile cu acordurile sale calde şi luminoase şi umple cămara inimii delicate a autoarei, care îşi doreşte cu ardoare să readuca lumea la starea dintâi, apoi lucrurile şi fiinţele ca într-un vechi descântec. Autoarea trece de la disperare la speranţă, de la nostalgie la resemnare, strigătul ei răzbate furtuna mării şi vijelia iernii, ca o rugă pentru omenire, pentru sufletul pământului care i-a răpit iubirea.
Lumina este sacră pentru autoare, care o percepe ca pe binecuvântarea soarelui, aura omului, strălucirea stelelor; apoi meditează la Lumina din cerul înalt, pe care o culege şi o revarsă peste ochi şi peste inimă, într-un gest ritualic, ca o binecuvântare, unde sufletul devine stea, iar trupul îşi pierde forma, cuvântul devine Lumină!
A fi puternic – singura opţiune
**************************************************
“Nu-ți dai seama cât de puternic ești până în momentul în care singura ta opțiune e să fii puternic,” Bob Marley
Scrierea unei cărţi este un fel de slujbă fulltime, la care prestezi inclusiv foarte multe ore suplimentare! Exact de asta aveam eu nevoie după tragedia care avusese loc în viața mea.
Minte ocupată și timp ocupat. Între consultații cabinet, ore de predare, doi copii, treburi administrative, mai rămânea ceva loc… Așa mi-a venit ideea de a scrie. Știam că mă va ajuta și în procesul de vindecare. Așa că m-am apucat… Nu a fost ușor… am retrăit experiența care mi-a schimbat drumul în viață… m-a durut din nou fiecare cuvânt.
Principala premisă de la care am pornit a fost următoarea: noi nu suntem singuri în această experiență a vieții. Cu toții suntem copiii lui Dumnezeu, cu toții căutăm răspunsuri. Cu toții suntem la fel de preţioşi în ochii Lui. Am învăţat să-i privesc pe cei din jurul meu, prin ochii Lui și nu prin ochii mei.
Ce-i drept, acest lucru nu se dovedește a fi întotdeauna ușor, dar ori de câte ori mă rătăcesc de pe această cale, El găsește mijloacele cele mai potrivite pentru a mă aduce înapoi.
« A fi puternic, singura opțiune », mai mult decât știință și mai mult decât literatură, este o mărturie despre suferință, o meditație despre scandalul etern al faptului că o conștiință trebuie să simtă, să moară și să renască.
Adevărul este că uneori singura opțiune este să fii puternic! Ai nevoie de această forță pentru a fi alături de cei dragi, mai ales dacă ești părinte. Știi că nu ai de ales, că trebuie neapărat să fii puternic. În caz contrar și alte persoane au de suferit.