Iubesc sa scriu… Nostalgia după scrisul de mâna rămâne… poate pentru ca face parte din copilaria scrisului personal, intr un soi de intimitate care ma definește ca persoana. Scrisul e un fel de victorie, e prelungirea, puntea către afara, fereastra către lumea trăită.
Astăzi vreau doar… sa mulțumesc! Mulțumesc pentru… TOT!
Voi ramane mereu recunoscatoare tuturor celor care au trecut prin viata mea indiferent daca mi-au vrut binele sau raul… De la cei care mi-au vrut binele am invatat ca toate bucuruile omului devin mai frumoase atunci cand le poti impartasii cu cineva drag, ca omul este venit pe acest pamant sa nu fie singur… In rest frumusetea sufletului si-a spus cuvantul in fiecare lucru marunt pe care l-am impartit sau impartasit cu cineva drag. Nu a fost mai multa nevoie decat de simplitate, sinceritate si incredere. De la oamenii buni orice inveti devine un tezaur, un sentiment de iubire crestat in suflet pentru totdeauna.
Cei care mi-au aratat binele au ramas in viata mea si vor ramane mereu…. Sunt cei care sunt fericiti pentru ca am ramas prieteni in ciuda furtunilor vietii si chiar daca nu am avut mereu aceleasi pareri….Cei care mi-au arătat raul… mi-au facut și ei …un bine pentru ca m-au intarit sufleteste… M-au ajutat sa privesc viata si din alt unghi…. De acolo, de unde dragul meu, Stere spunea… mereu “ lunea nu e chiar asa faina cum o vezi tu…” M-au ajutat sa inteleg ca in ciuda tuturor furtunilor care apar in viata, omul nu trebuie sa se se lase frant de nici o furtuna…. Trebuie sa se agate de viata cu orice pret, trebuie sa caute un refugiu, un adapost cat mai repede si in mare liniste…. Numai asa scapa cu bine si repede de furtuna.
Am invatat ca nici un rau nu poate sa mi se intample atata timp cat stiu sa ma feresc de ceea ce mi se arata a fi rau pentru mine, a fi nociv, a fi inacceptabil si in mod concret… Am invatat ca uneori raul ia forma si chipul binelui si apare in mod spontan ca si cand ar fi in favoarea ta, ca si cand ai avea nevoie de el, dar la prima ocazie in care incepi sa intelegi ca in spatele binelui uneori se ascund oameni care vor sa iti faca rau, trebuie efectiv sa fugi de ei cat vezi cu ochii… De la cei mai putin buni am invatat cat de important este sa iti aperi sufletul, sa ai grija de a nu te lasa pacalit, influentat de ei si mai ales sa sa nu confunzi selectia. Sa stii sa faci diferenta intre oamenii care sunt buni si raman mereu asa, si oamenii care sunt … mai putjn buni, dar vor sa para buni. Primii se bucura de tine asa cum esti traind cu tine si bucuriile si tristetile… Cei mai puțin buni…insa vor incerca mereu sa te schimbe si sa te convinga sa faci cum vor ei, sa devii marioneta in mana lor.
De la cei rai am invatat ca atunci cand e vorba de suflet si de viata, nu exista cale de mijloc, exista doar alb si negru si nu exista alte culori. Insa doar atunci cand e vorba de oameni buni apare curcubeul…. Ce frumos, nu? De la oamenii buni am invatat sa raman asa cum sunt pentru ca un om bun nu are nevoie de nimic in plus ca sa fie fericit, ci doar de propriul sau suflet- comoara fără de preț! In el exista si gaseste totul, toata frumusetea si bunatatea lumii, toate zambetele si emotiile iubirii, toate anotimpurile cu frumusetea lor, toate imbratisarile si bucuriile, toate amintirile frumoase, toate curcubeele vazute la fiecare statie a vietii, toate locurile si oamenii frumosi pe unde a trecut, toate lacrimile curate venite din durere sau zambet, absolut tot ce are nevoie un om sa fie fericit.
Lumea e plina de oameni buni! Ceilalți… sunt doar nevindecati… atât Trebuie doar sa ii vezi si sa stii sa ii alegi. Trebuie sa stii sa traiesti frumos si sa iti pastrezi frumusetea sufleteasca. Pana la urma oamenii buni se gasesc unii pe altii… pretutindeni… oriunde…oricând! Iubirea si bunatatea sunt vesnice…