Blog

Aprilie nu este o lună în sensul obișnuit al trecerii timpului, ci o stare de conștiință în care realitatea încetează să mai curgă liniar. Începe să se așeze în straturi, ca și cum viața însăși m-ar obliga să privesc mai

A fost odată… nu într-o lume de poveste, ci într-una atât de vie încât astăzi doare… o casă în care timpul nu se grăbea niciodată, în care diminețile aveau miros de liniște, iar serile se așezau peste suflete ca o

Ieri am avut o întâlnire care nu se uită ușor — cu doamna Kira Iorgoveanu Manțu, nu doar „doamna poeziei armânești”, ci o emblemă vie a armânilor, ca și cum o întreagă memorie de neam ar fi ales să respire,

În ziua aceea, nimic nu părea diferit la suprafață. Cabinetul avea aceeași lumină blândă, aceeași liniște așezată între cuvinte, aceeași rutină care te face să crezi că lucrurile vor continua la fel. Și totuși, în aer exista o densitate pe

Există perioade în viață în care nu tu te simți străin de lume, ci lumea începe să pară străină de tine, nu pentru că ai devenit brusc diferit, ci pentru că porți în tine o frecvență care nu mai coincide

Există o clipă rară și ireversibilă în care timpul își pierde structura cunoscută, în care orele nu mai curg înainte și nici nu se mai întorc, ci se strâng într-o tăcere densă, grea, aproape sacramentală, o tăcere în care lumea

Afară era aproape de miezul nopții… noaptea stătea grea peste lume, ca o respirație ținută în piept prea mult timp. Cerul părea încremenit, iar liniștea avea contur — o tăcere groasă, din aceea care se așază între două bătăi de

În mine trăiește o lumină care nu seamănă cu nicio altă lumină din lume… O lumină moale, caldă, străveche, ca și cum cineva ar fi aprins în sângele meu o aripă făcută din soarele munților, din răsuflarea vânturilor blânde și

Ne întâlnim din recunoaștere, nu din întâmplare… dintr-un spațiu mai adânc decât logica și mai vechi decât prezentul acolo unde sufletele noastre s-au mai atins cândva, într-o formă, într-o vibrație, într-un moment care ne scapă memoriei, dar pe care inima