Volumul de poezii “Dor di vreari” ne povesteşte despre iubire ca despre o stare specială de spirit. Autoarea are un suflet bogat şi plin, ca un miez de vară. Marea o inspiră, o trezeşte şi o însufleţeşte. Durerea o tulbură…
Fiecare poem îndeamnă la o reverie, la o introspecţie profundă, este ca o scufundare într-o dorință blânda, ca o explorare fantastică a unui gheţar din străfundurile subconştientului. Autoarea pendulează între stările de dor, visare, beatitudine şi din nou dor, în faţa durerilor lumii, pierderii persoanei iubite, care i se revelează treptat. Apoi redescoperă natura și viata, lumina si speranta, sufletul bland al copilului din ea.
Iubirea este prezentă în fiecare poem, ea însoţeşte versurile cu acordurile sale calde şi luminoase şi umple cămara inimii delicate a autoarei, care îşi doreşte cu ardoare să readuca lumea la starea dintâi, apoi lucrurile şi fiinţele ca într-un vechi descântec. Autoarea trece de la disperare la speranţă, de la nostalgie la resemnare, strigătul ei răzbate furtuna mării şi vijelia iernii, ca o rugă pentru omenire, pentru sufletul pământului care i-a răpit iubirea.
Lumina este sacră pentru autoare, care o percepe ca pe binecuvântarea soarelui, aura omului, strălucirea stelelor; apoi meditează la Lumina din cerul înalt, pe care o culege şi o revarsă peste ochi şi peste inimă, într-un gest ritualic, ca o binecuvântare, unde sufletul devine stea, iar trupul îşi pierde forma, cuvântul devine Lumină!
