Trăim într-o lume simplă, cu oameni simpli. Lumea este cladita pe principii simple, pe care doar Creatorul lucrurilor le intelege. Pentru ca ale lui sunt. Pentru oameni.
Ce se intampla cand oamenii, in preocuparile lor neînsemnate, nu mai percep viata ca pe ceva simplu, bazat pe principii sănătoase? Apar cele mai dureroase file ale istoriei, cand sange a ramas in urma gandurilor intunecate privite ca principii de viata. In loc ca omul sa descopere frumusetea gandului smerit, este mai ușor să gândești și să faci răul…
Oamenii nu mai au sentimentul frumosului si de aceea il neglijeaza. Se numeste indiferenta. Indiferent la bucuria unei nasteri, indiferent la viata care ne inconjoara – oameni si natura. Indiferent la perceptia gandului ca sunt persoane care nutresc sentimente frumoase, din care cu totii am avea de castigat.
Balzac spunea intr-o carte celebra a sa: “… Există fapte mici în aparenţă, dar care în viaţa sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conţine o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viaţă, indiferenţa unei priviri ucide cea mai fericită iubire.” Din pacate asta simtim din ce in ce mai mult. Nu mai exista evenimente mari. Exista rutina si automultumire. Avem grija sa fim frumosi pe facebook dar uitam sa fim frumosi in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu; nu cu față stralucitoare, ci cu inima bună! Faptele noastre minuscule ne asigura traiul. Ne cumpărăm lucruri de valoare insa uitam ca lângă noi, nu mai departe, sunt oameni care nu au ceva sa ofere copiilor lor, la masa de seara. Nu uitam. Cred ca este mai simplu decat atat. Indiferență. Iar aceasta ne da sentimentul de invincibilitate.
Indiferenta ne da si puterea de a zice orice, de a ne scuza la orice, de a nu fi faptasi nici la bune nici la rele. Traim intr-un cerc restrans, doar cu gandurile noastre, uitand de partenerul de viata, de copii, de prieteni, atenti fiind la durerile noastre si la frica pe care am acumulat-o ani la rand. Traim din indiferenta celor ce ne inconjoara, inclusiv a parintilor nostri. Indiferenta, ca si vorba, ucide. Cele mai frumoase sentimente pier din nepasarea pe care o afisam triumfal in orice eveniment la care doar aparentele conteaza. Principiu simplu de viata simplă.
Am fost facuti toti la fel. Puri. Prin definiţie, omul nu este diferit, ci indiferenţa sa este cea care face diferenţa. Prin nepasare si intoarcerea la un egocentrism exacerbat, cream diferenta intre a trai liber, cu zambetul bucuriei sincere pe fata, in culori … si aura aparent stralucitoare a “perfectiunii” noastre interioare. Din pacate aparenta lumină din interior este doar o umbră, pierdută in vanitatea de a crea un mediu sigur, doar in interesul nostru. Ca intr-un joc de lumini si umbre, tanjim dupa vorbe bune dar murim incet in tacerea propriei noastre singuratati.
Rainer-Maria Rilke spunea intr-o cugetare a sa celebră: „Dacă cotidianul ţi se pare sărac, nu-l acuza pe el. Acuză-te pe tine şi spune-ţi că nu eşti suficient de poet pentru a evoca bogăţiile lui. Căci pentru Creator nu există nici indiferenţă şi nici un loc sărac şi indiferent.”
Asadar, pentru noi care nu vedem bucuria dimineților pline de oameni frumoși, a venit (cred) momentul unei schimbari radicale. Acea schimbare care să scoată din noi sentimentele afară, pentru oamenii pe care îi mai avem lângă noi, pentru a nu rămâne zăvorâte pe dinăuntru. Frica, depresia, emotia negativa vor disparea in Lumina. Priveste in culori lumea, cea din ochii oamenilor. Vei descoperi și oameni vii, oameni cu aura de fericire care stiu să împartasească acest sentiment cu oricine. Priveste culorile frumoase ale toamnei…
Atunci vei începe să construiesti în tine. Vei ajunge la frumoasa concluzie la care si celebrul Charlie Chaplin, la aniversarea sa de 70 de ani, a gandit-o si a scris-o pentru noi, ca sa dăinuie peste veacuri:
În ziua în care m-am iubit cu adevărat
“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”
Asadar priveste in tine si dincolo de tine. Priveste culorile frumoase ale toamnei… Odata cu moartea, aduc și speranța învierii. A naturii și a propriului nostru ego.
A sosit momentul să fim frumoși…