Nu sunt un om perfect, sunt un om simplu…
Am zile bune, am zile mohorâte, am momente în care aș plânge, am momente în care mă simt de neînvins. Mai sunt și zile în care mi se pare că am ales drumul greșit, că poate când trebuia să alerg am mers prea încet, că poate la un moment dat am dat prea mult și m-am mulțumit cu prea puțin, că am pierdut ani așteptând o schimbare.
Întreaga noastră viață depinde de alegerile noastre. Pe cine iubim, pe cine așteptăm, pe cine iertăm, pe cine îmbrățișăm, care ne sunt prietenii, pe cine lăsăm să plece din viața noastră… Fiecare alegere schimbă ziua de mâine. Fiecare schimbare de drum înseamnă mister, noutate și mult risc.
Deseori ne simțim pregătiți pentru a risca, alteori parcă este mai bine așa, să ne bucurăm de ce este sigur.
Am avut și am momente în care simt că nu mai pot, că lanțul bicicletei mele a căzut rupt și pedalez în gol. Am impresia uneori că alerg, dar prea încet, că nu voi atinge orizontul dorit.
Durează cinci, zece minute. Durează o zi, două. Apoi realizez că depinde de mine. Depinde de voința mea, de cât de mult insist, de cât de mult îmi doresc ca visul meu să se realizeze.
Am încetat să mai privesc în jur, am încetat să caut scuze și să aștept un ajutor. Am încetat să am păreri de rău… Nu pentru ca nu le-am simtit… ci pentru că odată încolțite în suflet acolo rămân și dor de fiecare dată când le simti…
Acum pedalez cât pot eu de tare pentru că depinde de mine. Cu o pauză din când în când, fără grabă, voi ajunge unde îmi doresc.
Vom ajunge unde ne dorim, trebuie doar… să mergem înainte. Nu contează viteza, TU mergi înainte.
Două fețe… Două eu… Zâmbet și lacrimi… Fericire și tristețe…
Am ridicat ziduri împotriva multora, m-am ascuns de iubire pentru că mi-a trebuit ceva timp pentru a-mi vindeca sufletul după o rană… Sunt momente în care mi se pare că sufletul meu este un câmp de război, luptă între bine și rău, răbdare și haos…
Mi-a trebuit timp pentru a dărâma zidurile din jurul meu, pentru a crede în oameni încă o dată, pentru a mia oară. Mi-a trebuit timp pentru a înțelege că sub caracterul meu de fier se ascunde un om simplu, un om deseori mult prea timid și naiv… Dar, tocmai asta imi place cel mai mult…sunt un om simplu, care simte… iar asta mă face unic… chiar dacă uneori… mă și doare…