Viața de dinainte de viață a fost mirifică. În lumea liniștită a adolescentei am trăit visul de a fi fericită. Învăluită în cuvinte frumoase şi alintări, am fost rază de soare, am fost zâmbet şi am fost pace.
Viața adevărată a apărut în calea mea după desprinderea de cuibul părintesc, atunci când am dat piept cu apele tulburi ale realității. Peste timp am adunat şi amintiri dar am trăit şi coșmaruri. M-am simțit împlinită când fericirea îmi dădea târcoale, dar si golită de orice reacție fizică când lumea îmi întorcea spatele. Ca-n viață : şi bune şi rele. Am descoperit totuși că trebuie să faci eforturi pentru a aduna amintiri, pentru a deveni fericită. Am învățat că lucrul cel mai important este să fii în stare, în orice moment, să sacrifici tot ce ai pentru ceea ce ai putea deveni.
Am devenit adult, sunt ceea ce doresc să fiu. O femeie cu respect faţă de sine, devotata, capabila de iubire. Îmi iubesc familia, copiii şi în general pot împărtăşi iubirea tuturor celor care știu să-mi răspundă în același fel. În experiența mea pana la această vârstă am descoperit ca pot iubi chiar şi pe cel sărman şi pe cel bântuit de frământări interioare, chiar şi pe cel mânios pe el şi pe viață. Cu condiţia ca în ei să trăiască acea unică, singulară lumină care să le dea speranța vieții.
Pe ceilalți îi ignor, fără să încerc sentimente negative. Sentimente de felul acesta macină şi liniştea şi sănătatea. Aceşti „ceilalți” trebuie ca ei să se lumineze, să descopere potențialul lor interior, pentru a putea evolua. Pe aceștia eu nu pot să îi ajut. Dar şi pentru ei am speranţă. Deoarece „tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea; bătrânețea e timpul de a o aplica”, cum zicea odata Jean-Jacques Rousseau. Odată cu trecerea anilor, probabil toți vom conștientiza că speranța există în lume. Prin credinţă.
Am mai descoperit şi o altă latură a înțelepciunii venită cu maturitatea. Se spune ca unui om deștept îi place să învețe; unui prost, să învețe pe alții. Sunt perfect de acord cu gândul meu deoarece nu toţi sunt făcuți să înveţe pe alţii. Excepţie – dascălii din scoli care nu numai că învaţă elevii dar îi şi consiliază în dezvoltarea personalităţii. Însă ca oricine sa se dea cu părerea şi a avea pretenţia că poate să înveţe pe alţii, este o imensă greşeală. Eu, femeia matură, știu nu numai să iubesc dar să şi transmit şi să învăţ pe alții iubirea de semeni. Doar iubindu-ne şi respectându-ne reciproc vom putea scăpa de măşti, de fațada perfidă a înşelăciunii, putem scăpa chiar şi de gândul de a ne urî. Cum ura naşte ura, ura poate distruge cel mai luminos sentiment uman: iubirea.
Mark Twain spune în scrierile sale că cele mai importante două zile din viața unui om sunt ziua în care s-a născut și cea în care află de ce. Eu am aflat care este calea mea si cu ce opțiuni plec, mereu şi mereu, din nou la drum. Frica nu este una dintre ele. Învingerea fricii este începutul înțelepciunii mele. Alături de aceste gânduri mă aştern la drum.
Drum bun pe drumurile frumoase ale vieţii…