Author: admin

Ochiul este fereastra tăcută prin care inima iese în lume… În el se adună lumina și umbrele ființei, toate emoțiile nerostite toate poveștile care nu au mai încăput în cuvinte. Prin ochi ne trădăm uneori sinceritatea și tot prin ei

Din experiența cabinetului am învățat că una dintre cele mai dureroase forme de iubire este cea care încearcă să schimbe. E iubirea care vrea să repare, să corecteze, să rescrie, să salveze… E iubirea care nu se mai poate odihni

Nu e niciodată târziu… Doar mintea obosită de comparații și regrete îți șoptește că ai pierdut trenul vieții. Dar viața nu are trenuri care pleacă fără tine, ci mări care așteaptă să-ți ridici ancora și să pornești. Nu există vârstă

Uneori, viața se frânge într-o singură clipă și tot universul tău se rescrie în tăcere…Rămâi suspendat între „era” și „nu mai este”, între respirație și gol, între amintire și realitate… Într-o astfel de clipă, lumea mea s-a oprit… Și totuși,

Sunt momente în care simți că trebuie să te retragi un pas, nu din slăbiciune, ci din înțelepciune… Momente în care înțelegi că nu toate ușile ți se vor deschide, nu toate locurile ți se potrivesc, nu toate inimile îți

Iubirea n-are unitate de măsură. Deși ne-am dori uneori să o putem prinde într-o formulă clară, ca să știm cât dăm, cât primim și cât pierdem, ea scapă oricărui instrument. Nu există riglă pentru distanțele dintre două suflete. Nu există

Sufletul nu e o monedă de schimb… Nu e o bancnotă pe care o poți întinde pentru un dram de atenție, pentru o clipă de glorie, pentru un loc la masa celor care aplaudă doar când lumina cade pe tine.

Am obosit să cred în povești… în zâne cu aripi strălucitoare, care aduc lumină în toate umbrele, și în prinți care știu mereu ce să spună, care nu fug, care nu se tem, care te privesc și te văd —

Universul leagă oameni între ei în cele mai incredibile moduri. Unii spun că viața e o succesiune de întâmplări, dar dacă ai privi cu atenție — dincolo de haos, dincolo de graba zilelor — ai vedea cum fiecare pas, fiecare